PRIMĂRIA IECEA MARE

Iecea Mare este o comună situată în județul Timiș, în vestul României. Aceasta este formată dintr-un singur sat cu același nume și a devenit comună de sine stătătoare în anul 2004, după ce anterior a aparținut de Cărpiniș.

Prima atestare documentară a localității datează din 1317, sub numele de Uche, fiind menționată de-a lungul Evului Mediu sub diverse denumiri precum Wche (1417), Ewcze (1467) sau Eqche (1479). După alungarea turcilor din Banat, domeniul Jetsa apare pe harta contelui Mercy din 1723, iar forma actuală a satului a fost stabilită în 1767, când consilierul Johann Wilhelm Edler von Hildebrand a adus coloniști germani și a construit 202 case pentru aceștia. Numele străzilor și zonelor reflectă originea locuitorilor: Austria, Luxemburg, Trier, Schwarzwald etc. În 1836, o epidemie de holeră a afectat comunitatea, provocând circa 100 de decese.

Potrivit recensământului din 2011, Iecea Mare avea 2.231 de locuitori, majoritatea fiind români (84,18%), dar existând și o minoritate de romi. Din punct de vedere religios, predomină ortodocșii, însă sunt prezenți și penticostali, romano-catolici, adventiști și greco-catolici. Localitatea păstrează parfum multicultural, evidențiat prin istoria bogată și diversitatea religioasă și etnică.

Iecea Mare se află într-o zonă de câmpie fertilă specifică sud-estului Câmpiei Tisei, cu un relief neted și o climă temperat-continentală, având influențe submediteraneene și oceanice.