PRIMĂRIA LELICENI

Leliceni (în maghiară Csíkszentlélek sau, colocvial, Szentlélek) este o comună situată în județul Harghita, în inima Ținutului Secuiesc, o regiune etno-culturală distinctă din estul Transilvaniei.

Comuna este formată din patru sate, iar localitatea principală a fost menționată prima dată în 1251, sub denumirea maghiară de castrum Zenth Lelewk. De-a lungul istoriei, teritoriul său a aparținut succesiv diferitelor unități administrative, fie regatul Ungariei, fie România, rolul său menținându-se ca punct important pentru comunitatea secuiască. După reforma administrativă din 1968, Leliceni a devenit parte a județului Harghita.

Populația comunei este covârșitor de etnie maghiară (peste 96%), conform recensământului din 2011, reflectând caracterul tradițional secuiesc al regiunii. Economia locală are ca element central industria lemnului, iar satul Misentea deține un rol istoric important, cunoscut încă din 1332 și marcat de numeroase evenimente, precum invazia otomană din 1661 sau epidemiile de ciumă ale secolului al XVIII-lea.

În centrul comunei se află biserica construită în secolul al XIV-lea, extinsă în secolul al XV-lea și renovată în 1806, cu un altar construit în 1510 aflat azi la Muzeul Național Maghiar din Budapesta. În fața bisericii se găsește un tei bătrân de peste 500 de ani, ales „Arborele European al anului” în 2011, care marchează tradiția locului. Alte repere istorice includ monumentul „Fața Sângerie”, ridicat după invazia tătară din 1694, și dealul Paphalála, asociat unui episod dramatic din istoria locală.