PRIMĂRIA SÂNCRĂIENI

Sâncrăieni este o comună situată în județul Harghita, România, făcând parte din ținutul secuiesc al Transilvaniei de Est. Aceasta este compusă dintr-un singur sat, Sâncrăieni, și se află pe ambele maluri ale râului Olt, la capătul nordic al Depresiunii Ciucului de Jos, la doar 7 km de municipiul Miercurea Ciuc. Satul este delimitat de poalele Munților Ciuc la est și de masivul Harghita la vest.

Populația comunei este predominant de origine maghiară (secui), recensământul din 2002 indicând peste 98% locuitori maghiari. Majoritatea covârșitoare a populației este romano-catolică, însă mai există și minorități reformate și ortodoxe.

Sâncrăieni are o istorie îndelungată, o serie de descoperiri arheologice relevând așezări încă din epoca pietrei, bronzului și fierului. Prima mențiune scrisă datează din registrele papale din anii 1332-1337 sub numele de Sanctus Rex, ceea ce sugerează o existență mult mai veche, probabil legată de canonizarea regelui Ștefan I al Ungariei. În trecut, Sâncrăieni a aparținut Ținutului Secuiesc și districtului Csíkszék, iar ulterior, în urma schimbărilor teritoriale, a devenit parte din România.

Printre punctele de interes se regăsește biserica romano-catolică, construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea, având fundații din perioada romanică, și extinsă de-a lungul secolelor. De asemenea, comuna este legată de familia nobiliară maghiară Andrássy, originară de aici.