Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă: CEASUL CFR

CEASUL CFR

Istoria ceasurilor este întotdeauna fascinantă. Indiferent de formă, mărime, destinație (ceas de mână, de birou, ceas deșteptător...), ceasul reprezintă până în ziua de astăzi o atracție, indiferent de vârstă sau sex.

O pagină importantă din istoria ceasurilor de pe teritoriul României este reprezentată de ceasul CFR. Începând cu anii 1894, Instituția CFR-ului este preocupată de difuzarea orei exacte pentru personalul său, astfel încât întârzierile trenurilor să se diminueze cât mai mult. Chiar în acel an, 1894, acestă instituție aderă la convenția internațională în care timpul este reglat după meridianul Greenwich.

Pentru stabilirea timpului exact, din anul 1895, exista o conexiune telegrafică între gara Filaret și Institutul Meteorologic. În fiecare zi, la ora 12, se anunța ora exactă. Începând cu anii 1900, se introduce telefonia și ora se transmitea în acest fel către toate stațiile CFR.

Se pare că printre promotorii schimbării calendarului pe stil nou se numără și instituția Căilor Ferate Române, alături de personalități marcante din România. CFR-ul avea în dotare mărci de prestigiu, spre exemplu marca Longines sau Omega, cu care erau dotate gările, trenurile și personalul implicat în circulația trenurilor.

În perioada interbelică, odată cu conectarea la realitățile economice europene, România a început o industrializare accelerată. Migrarea populației din mediul rural către oraș a determinat producerea unor ceasuri populare, adică ieftine și fără mari pretenții de întreținere. Dar astfel de ceasuri au pătruns și în mediul rural.

Așa cum am arătat mai sus, precizia ceasurilor CFR, după care se orienta toată lumea, a determinat o serie de comercianți, care comercializau ceasuri deșteptătoare de masă obișnuite, ca Junghans, Gustave Beker etc., să adopte cadranul cu imaginea unei locomotive, sugerând precizia ceasului.

       În general, erau ceasuri cu cadran generos, cu cifre mari și cu o sonerie cu un singur clopot, mai rar cu două clopote, care scoteau un sunet puternic. Autonomia mecanismului putea dura și 48 de ore fără să fie întors. Mecanismul, de regulă, era de tip Anker.

Muzeul Național al Agriculturii deține o colecție importantă de ceasuri de masă, printre care și ceasuri cu cadran CFR și învită publicul vizitator să vizualizeze întreaga colecție de orologerie.

Muzeograf Fideliu RUBINESCU-OSTRICEANU

Foto: Elena SLUJITORU